Am limite, cunosc ce e prea bun!
Și te-am lăsat iar toți mi-au spus ca sunt nebun.
Eu știu că tu-n adânc te-ai supărat,
Dar ce să fac, principiul nu mi l-am călcat
Nu vreau o viață grea, covărșitoare
Prefer distanța dintre noi să fie un pic mai mare.
Fiind bolnav și necunoscător
Să-ți dau aripi în gând ți-eram dator
Acum, parcă sunt în regret
La suprafață lupt, în interior cuget
Văd c-au trecut atâția ani
Și tot mai mulți devin încet, încet dușmani
Îmi pare rău de timpul ce-i pierdut
Plângând, râzând și preferând să fiu tăcut...