De n-ai fi tu să-mi mângâi negrele tristeți,
M-aș transforma în nori
Și-aș curge ploaie caldă la ferești.

De n-ai fi tu să-mi scuturi toamna din privire,
M-aș transforma în vânt
Și-aș spulbera culorile ce-s dornice să-nvie.

De n-ai fi tu să-mi cauți dorul veșnic prigonit,
M-aș transforma în ceață
Și-aș tăbărî adânc, să tăinui soarele în răsărit.

De n-ai fi tu zâmbet să-mi împletești pe buze,
M-aș transforma în rouă
Și-aș străluci tăcut numai în nopțile difuze.