de după dealul colorat a toamnă
berzele pleacă victorioase spre miazăzi
o pânză apoasă îmbracă pădurea cu stejari
în picuri mici
haioși

roua pudrează cu lacrimi apoase
murele și porumbelele
acrișoare

soarele încă blând
leagănă câmpul în valuri călduțe
se pierd în gâlgâit mineral
undeva afund în solul lacom
precum o îmbrățișare avidă
dintre elemente

apa suie generos ca niște rugăciuni ciudate
prin trunchiuri noduroase
prin sevă spre frunzele aurii
tot mai șoptit pe zi ce trece
inele lemnoase propulsează apa
precum lifturi hodorogite
spre frunze

crengi
îmbrățișează văzduhul în formidabile
expirări copăcești

pruncii pădurilor
- albinele harnice -
gâdilă aerul în zbor tardiv
burta cea mare și însărcinată cu nou
a norilor

mama mia ce de viață
iarăși au rămas norii grei cu oameni
ei fată căprioare pigmentate
peste câmpuri

Mihai George Corui
05.10.2012