la ora rugăciunii de seară
cerșetorul plânge cu pumnii în zid
lovește cu palma
trage iedera ca pe o sfoară de clopot
de câte ori Doamne
ți-am întors și obrazul celălalt
și am tăcut și Tu ai tăcut

un ultim câine vagabond
fură pâinea de pe trotuar
o singură lacrimă cade în rigolă
la fel de rece ca botul câinelui

de la fereastră un copil aruncă avioane în stradă
cerșetorul a tăcut
acum adună și numără cu ochii umezi
hârtia mâzgălită

la noapte va fi frig