timpul este un drum pod dinspre neeu spre neeu
iată că am apucat altul
ce norocoși suntem iubito călcăm dinspre nenoi spre noi
cărăruie printre abisurile dimineților negândite albastru
ca firele penei de phoenix din care am răsărit
lumea poeților înghețați în nenaștere
atinge-i cu glezna ta frumoaso dă-le pana
hai să alergăm să respirăm nevenitul e atât de proaspăt
ascunde-mă în pielea ta în inima ta în ovarele tale
vreau să ne confundăm nașterile acestea muritoare
noi nu suntem

ești atât de în trupul ființelor mele departeo