În sunete de zurgălăi
Și pocnituri seci de petarde,
Mai trece-un an și vrei, nu vrei
Privești cum viața noastră arde.

La foc încet, fără să simți,
Ne trece timpul prin ființă.
Astăzi copii, mâine părinți,
Mereu în suflet c-o dorință.

În goană zilnic după hrană
Și pentr-o viață mai decentă,
Uităm că timpu-i ca o pană
Ce zboară c-o mișcare lentă.

Și-asa încet, pe nesimțite,
Sărbătorind an după an,
Clepsidra noastră-i pe sfârșite
Alții urmând nescrisul plan.