La răsărit de depărtări,
Speranța se închină visului,



-Ne-am întâlnit precum dorești,
Pot să-ți dau viață să trăiești,
-Să pierd suave vise de fecioară
Să pierd fiorul efemer,
-De vrei să lași fantasme să trăiești,
Pe pământeni să-i fericești
Lasă lumea efemeră,
Nu mai naviga atât.
-Of speranță optimistă,
Noi nu ne putem uni,
Zbori în lume ducând vise,
Vrei să mă sacrific eu,
Să poți lumii să-i zâmbești?



Visul calea își urmează
Navigând spre infinit,
Vise și speranțe, doruri și tristeți,
Sunt a lumii cale,sunt a vieții valuri,
Vise și speranțe în lumini celeste.





Tg.MureÈ™ la 14.07.1996