Merii-și descărnează iarna de pe sfarghii
și mugurii lor însîngerează stelele
pînă tîrziu, cînd o să ne cadă pe creștete luminate merele
stăm rezemați în crevace, ignorînd stihii

și întîplări cu poeții frumoși avînd pe dinainte
zvîrlim lîngă barcă năvoade din cuvinte
și primenim neînțelesul tot,
cu-a sale aparențe de țară, fost regat și port,
însă un singur crez să se zbată
în năvod lăsatu n-am vrut niciodată;

Mihalcea desfăcu servieta și scoase din ea
ce trimise Șolea azi armânilor din machidonime
epistole de întoarcere unui popor în el însuși mushatu,
purtînd pe gene Armânamea,
ca MoÈ™ Ene somnul unui copil cuminte.

Apoi îmi arătă lupoaica și-ntrebă
ce cred despre această cușcă întoarsă pe dos,
să m-ațîțe;

eu sorbind din cafea îl rugai să privească
tot ce mai are ea acum între țîțe.