FLUTURELE DE AUR



Ai colindat increzator prin flori grăbite
Să-si dea nectarul altor vietăti,
Bondari sfătosi si muste prăpădite
Au sorbit din ele atatea bunătăti.

Te-ai indreptat tăcut si resemnat,
Cu antenele plecate, cu aripi ponosite,
Spre muntele uitării, biet flutur condamnat
Ce zbori dezamăgit spre stâncile ascutite.

Te asteaptă-un pisc semet, muiat in soare,
Final de zbor eroic, cununa ta de laur,
In chip neasteptat zăresti pe el o floare,
Intri in lumina caldă ce te-mbracă-n aur.

Epuizant, ametitor si nestiut e zborul vietii
Si ne transformă tinta, des, in abur
Doar cei mai tari privesc tabloul frumusetii:
Floarea de colt si-un fluture de aur!


13 febr 2010