Mugur de piatră e floarea de-acant,
Ochi omenesc prăbușit în neant.
Stele prea reci pe coloană coboară,
Caier netors, cerul le înfășoară.

Noaptea forțează a inimii vamă,
Oranjul si roșul încet se destramă:
Pământul din mine și-ntreaga lui viață
Trec fără umbră prin flăcări de gheață.

Albaștri în vis și tot mai aproape
Vulcani tremurând se pierd între ape.
În zori, pe sub arce-n ruină și fum
Un soare nălucă își caută alt drum.


(Octombrie 2007)