Văd un barbat ce-și învață copilul să meargă pe role.
Nu-i pasă nimănui ca mă-sa-i spânzurată lângă sobe.
Așa e viața asta, cam subtilă si cam crudă...
Nu contează că-ți sunt frate, prieten sau cine știe ce rudă.

Zâmbesc cand ii zaresc pe ceilalti cum zambesc,
Dar nu le pasa caci toti avere isi doresc.
Nu stiu ca sunt doar pioni mutati pe mapa mondiala,
Condusi din umbra de-o grupare anormala,
Pierduți pe-o parte a lanțului c-o zală,
Martiri ascunși subtil de oameni și noua învoială.

Ce contează pentru Umbre c-ai familie-iubești,
C-ai frați, surori, prieteni și lumină dăruiești?
Ai crescut încet și te-ai chinuit să-nveți,
Pân-ai dat de viața ochii dar continui să zâmbești.

Aud c-au început și-or să ne reducă la o zecimală,
Să cadă flori din frunze și din cer câte-o petală,
Să ne-atingă fruntea pală din orbita planetara,
Peste tot să fie Soare și-un însemn pe o brățară.

Lumină din lumină - ne vom cai mereu.
Că i-am lăsat să iasă din atelier, zic eu.
Aur și argint vor valora centime
Și foametea o foame iar mulțimea o mulțime.

Nici somnul nu va mai fi somn în această lume crudă,
Și țip in gura mare ca lumea să n-audă.
Voi sta legat in lanțuri până se sfârșește Timpul,
Și-or să-mi picure cu-acid întregul corp și chipul.

Să se știe c-am luptat iar de va fi tăcere,
Se v-a 'coperi pământul cu lacrimi de durere.
Se va auzi din case plânset de copil orfan,
Ce va învăța să lupte să câștige câte-un ban.

Să fie o Terra condusă de niște Umbre,
Ce-or să ne conducă cu mâinile pline de sânge,
Iar noi, sclavi de sclavi odată, conduși vom ramâne,
Până când mărul lui Adam va crește-ntre Dune.