nimic după geam nu părea important și eu tăceam pe genunchii săi
și eu tăceam în ochii săi
chiar și în ochii săi închiși-semideschiși
chiar și în strălucirea aceea a lor tulburătoare și peste ani
îi tăceam pe degete
în semne
în desene
în săgeți și în arcuri
și în brațele sale de amarula tăceam și în gândurile sale
continuând să îi tac și pe buze
și în sângele său gonind atât de frumos înspre inimă
și în toate clipele acelea amețite care dansau în jurul nostru
precum în jurul focului sacru
și în locul meu / al meu
dans știutor
tribal
tăceam
tăceam
cu toate cele 1001 întrebări