ființa ei caută să se făurească
dar părul rebel
spânzurat de mintea cea de pe urmă
face ca nervii de la ora de vârf
să caute proteze

o imagine zburdă
sub bocancii transpirați
de lumina reflectoarelor
iar ea gingașă la ochi
coboară tabloul cu flori și aripi
cu duș și deal în casă

mă rog
măcar bărbatul ei să fie drept
pentru că ea este o parte din șoubizul românesc
pierdută în decorul ultramarin
cu feciorii din cartierul vecin