se vindea tot ce era de vândut
se ajustau viețile pe la capete
până când rămâneai mut într-un ochi
alții ar fi spus că liniștea vine din coate
și că tâmpla se sprijină într-un bețiv

dar nu
eram călător ca și tine
pierzanie și avere întruchipate pe labele din față
de unde și rostul mâinilor

să taci
eu sunt veșnicul bătrân înșurubat în pământ
și în memoria numelui meu mă declar om