de ce e nevoie
" să se întâlnească mâinile noastre"?
de un vis de zi
de o bancnotă ruptă
de zâmbetul poetului
de douăzeci și unu de lalele
de o mie de ani de algebră
de doua mii de ani de geometrie
de sase quarci
de patru elemente
de lao zi
de fu xi
de leibnitz
de tuburile catodice
de enrico fermi,
de von naumann
de eisenstein
de prioritatea de dreapta
de infinita milă a temnicerilor
de accidentalele căderi ale merelor
de apă
de soare
de pământ
de aer
de complicatele autostrăzi americane
de fenomentul de portanță
de arhimede
de sustenabilitatea afirmațiilor făcute în instanță
de controlul armamentului
de reguli clare și precise
de mine de aur
de artiștii foamei
de circ
de animalele mici
de forțele de frecare
de parcări gratuite
de mari poeme de respirație antică
de mari căderi de ape producând electricitate
de mari războaie
de mari oameni
de mari oportunități
de mari speranțe
de toate
și mai ales, în particular,
de mine și de tine



deocamdată atât.
deși, deși am mult mai multe de spus,
infinit mai multe de spus,
cu o luciditate atât de acută
că îmi vine să tac ca un nebun
de atâta durere
Eli, Eli, cum de nu m-ai părăsit?

cum apare Crăciunul în viața noastră
sau despre cruciada copiilor
sau despre un dans obligatoriu cu viața.
Crăciunul apare pe bucăți,
mai întâi bucățile colorate,
urmate de serii finite până la completitudine
de nuanțe de gri.
după nuanțele de gri,
vin aproape în cor albul și negrul,
care nu se împacă decât în noaptea de ajun
și asta datorită colindelor
care reușesc să suspende pentru o secundă
aversiunea cadențată și absurdă
a plinului față de gol
a vidului față de tot
a apei față de arsita
a focului față de frig
a capetelor față de mijloc
a lui inainte față de inapoi
a lui adam față de eva
a lui cain față de abel
a lui noe față de arca
a fariseilor față de saduchei
a arabilor față de evrei
a mea față de Tine, Doamne!

Câteodată,
când nu se mai poate,
mai ales către sfârșit,
Crăciunul vine aproape în fiecare zi!