Întâmplător, suflarea ta eu am simțit-o-n noapte, într-o baladă,
Ce o cânta din ceruri Ciprian cu-al său arcuș, pe-a sa vioară caldă,
Nu te știam pe nume și nu știam ce corp îmbraci când vrei ca zeii
Să te vadă, în mine te nășteai și gelozia rece o trezeai în ei.

Am început să te creez din vise, puneam ușor o notă lângă un dor,
Aveam în mine glasul tău și forma trupului ți-am dat-o cu-n fior,
Am pus o lacrimă pe buze, să simt ce gust să-ți dau și ce culoare
Dintr-un suspin însângerat am luat și patima din profunzimi de mare.

M-am ridicat de pe-al meu nor buimac, eram să cad în nebunia mea
Și să mă sting, dar tu, din mine mâna ta mi-ai dat și inima cu ea,
Eu sunt în tine-acum și în balada ta, voi fi arcușul tău doar eu,
Și mâna ce-ți alintă sufletul și corzile, din care picură sărutul tău.