Respir un aer rece,trist
Expir melancolie
Și tot ce am,e doar un gram
De vise șterse,închise.

Din câmpul viu,plin de culori
A răms o pată
Și din Luceferi sclipitori
O pală-ntunecată.

Cui,Doamne,să-i mai strig?
Nu vezi ca lumea-i plină,
De oameni triști și ocoliți
De Propria Ta lumina.