te strici repede îmi spunea când mă enervam
acum are două doage de butoi în semn de cruce
și-a pus viața în fața trenului dintr-o iubire
și a murit infernal.
săream la bătaie,
în loc de șiș aveam cuțitul limbii
ce și acum mai taie
mă strigam de la un palid afront
simțind totodată o gheață în spate,
ca pe front

încerc să mă curăț de stricăciuni și să pot să îmi împac
dumnezeirea
cu iubirea.
dar vezi tu iubirea mea este cu păcat

aș fi putut zidi cele nezidite din iubire pură
doar dând din gură
însă gura îmi este astupată
de Bahusvia pată
de plumb
iar mai apoi de nea


doar valurile iadului ce curg
dinspre dinăuntru spre dinspre dinafară...

suntem în amurg!


ne punem capetele pe șine
nici măcar de Dumnezeu
nu ne e rușine