mâine
mâinile cuvintelor mi se vor lega la spate

atunci voi vedea cuvinte
cum ies ca un abur fin din morminte
se vor bate peste gură prezenții

ne va cuprinde albul până la piept
dar n-am putea striga, Doamne,
că nu-i drept

cu mâinile lipite de lopată
mâine
voi rosti o vorbă răspicată
la poarta Raiului învățăcelul
strigă să vină ghiocelul

eu voi striga fiară-omenește
către cine se nimerește
că cina ne cam stă în gât

ține-mi, femeie, de urât
chiar de-ți voi da puținul
sunt din naștere căsătorit cu vinul
deși mama apă nu astfel de licori ingurgitează
într-o casă de alcooliști, mama mea vitează...
paiangi mă vizitează
noapea, prin somn
de uit de Domn

cuvinte! ai limba legată la spate de mâini
îmi ești dator cu o frază să facă istorie
neputincios, tu datoria-mi tot amâni

de te vei învoi să-mi dai datoria
(poezia)
te voi dezlega pentru toată veșnicia