Te îmbrățișam pe culoarele căminelor studențești,

frigul nopții ne biciuia picioarele.

Până și studenții din fața căminelor

care adineauri spărgeau tot felul de vești,

intrau înapoi la căldură.

Colțul gurii tale se amesteca cu ceilalți mușchi ai feței,

râdea fără oprire la colțul acela de stradă.

Tu râdeai studențesc

pentru că niciodată nu aveam să mai fim martorii

aceluiași asfalt obosit.

Râdeai pentru că ai găsit gluma în inima mea,

prea târziu în locurile acelea.

Studenții intrau înapoi la căldură,

se duceau să iubească și înăuntru.