să nu te superi
dacă visele mele
fantome cu fuste înflorate
vor cânta
,,Deschide uÈ™a creÈ™tine’’
la margini de soartă
sau își vor sufleca surâsurile până la cingătoare
defilând cu tălpile goale printre automate de cafea
hai
prinde-le în păr
câte un buchet prăfuit de rozmarin
și-o bucată din albastru de Voroneț
să nu te superi
nici dacă pe coasta de dor a buzelor mele vor înflori zăpezi
lumini amputate ale unui univers pierdut
sau de vei găsi legate cu funii limbile clopotelor
la mănăstirea fără de răspântii

țipă osie frântă la glas de seară

să știi
idolii mi-au furat stelele în căruțe colorate
de-am rămas cu mâinile oarbe
și linia vieții plină de scaieții Bărăganului