M-a atins noaptea pe umăr:
Ca o lună plină era,
M-am scuturat iute
Și ea s-a schimbat în zi.

Am colindat orașul,
Mi-au zâmbit cunoscuți,
Cu subînțeles mi-au dat mâna
Fără să spună vreun cuvânt,
Fără să-mi răspundă la întrebări.

Ei urmăresc cu privirea
Cum strălucesc pantofii mei negri,
Cum alunecă pe ghețuș
Fără să mă clatin, fără să mă țin
De vreo rază de soare,
De vreun colÈ› de poem.

Își amintesc ca-n vis despre mine
Tot ceea ce eu am uitat
Culcându-mi obrazul
Azi-noapte în palma ta.