nu port rasă dar din toate
parcă e prea mult cu multul
când să-nghiți nu se mai poate
că e mult prea mult tumultul
și-n aceste-evenimente
ce mă rod lin în viscere
cer acele sentimente
vieții în tumult tăcere
albul a cuprins ținutul
teritoriu fără plată
om acoperă avutul
cu o placă ori prelată
din vifornița de-afară
s-au amestecat iar graiuri
popii-n crezul lor gafară
ningă iar cu alb pe dealuri
nu scăpăm orice am spune
și-n zadar se tot așteaptă
de la Dumnezeu minune
într-o mântuire dreaptă
a plecat demult și Cristul
a plecat demult și Steaua
din ferești observă tristul -
și prin șes se-așterne neaua