nu reușesc să te mai simt ,am renunțat,
în patu-mi ud de rugăciuni și de păcat,
încerc cu ochi-nchisi să te visez în vis,
din tine să-mi creez în mine-un paradis.
să simnt că te-am învins.

și să mă vrei cu un șuvoi de mângâieri,
pe trupul tău rănit să doară de plăceri,
să ceri să te salvez de setea de pe gene,
să rogi privirea ta ce fără mine geme,
să mă blesteme.

nicicând să nu mai pot sorbi un alt sărut,
nicicând să nu mai am,s-ating ce am avut,
nicicând să nu mai pot rosti o alteia iubire,
să simț în orice voba blândă-o umilire,
și să mă sting în nemurire.

abia atunci să simt pământul cu-n sărut,
pe-a ta cărare din trecut ce ai trecut,
lăsând sub pășii tăi iertarea ta ce doare,
să scutur de pe ea gustul de sare,
și să te-aștept cu-o floare.