sunt smârcuri așezate-n poala vieții
noroaiele îți cer spre demâncare
nu știi ce vis ori realitate-n care
din nou se zbate în parfumul ceții

de gât o piatră poartă fiecare
spre nemurire sunt toți înțelepții
Luntrașul îi așteaptă pe toți drepții
ce-n bătrânețe îndreptați sunt tare

în paradigma nopții luna coase
îmbrăcăminți de umbre și cerneală
acelor ce-s apropiați de Coase

sunt morți multiple în finalu-n fală
și mă crucific peste lumi întoarse
când morbul morții iese la iveală