sunt dus în scribegie, pe Terra nu mai merge
acolo s-au strâns multe ce stau ca într-o Lotcă
în pregătire parcă stau vremurile ciotcă
căci s-au dospit în vicii aceia de pe cerge

hristoșii tot noi suntem, aceia mai de rând
și simt frisoane-n trupuri aduse-n singur gând