Hai să ne uităm pe fereastră, puiule de om de pe insula fără sunete,
Hai să ne sprijinim coatele de pervaz, să ne cuprindem obrajii
Cu palmele, să ridicăm umărul stâng puțin, a tandrețe
Și să privim.
Plouă, puiule,
O pisică uriașă, gri, din picături de ploaie, toarce.
Aud sunetul acela perfect al pisicii,
Melancolia nu mai are scăpare din ghearele ei.
Tu privești. Aș vrea să pătrund
În sufletul tău
Cu pisica aceasta frumoasă ce ține în gheare melancolia,
Să te fac
Să auzi
Cum ploaia – pisică toarce.