uneori îmi vine să te omor chiloții tăi atârnă la uscat umbli goală pe sub fustă
te dai cu parfum de fiecare dată când pleci să cumperi pâine
eu locuiesc în Mâine
chiloții tăi s-au uscat centură de castitate n-am cheie
în momentele acelea te-aș viola, femeie

uneori îmi vine să te omor să te strivesc sub greutățile vieții
de-abia mai avem loc în pat unul de altul
voi cumpăra oțet să fiu un soi de tine
pe la încheieturile timpului apare clipa înfigându-mi în pământ aripa