nopțile freamătă pletora frunzelor
fluieră cu greierii la unison
își pilesc colții de câine castrat
să muște din luna anatemizată

soarele anemic suturează perdeaua vie
a norilor /cai sălbăticiți de praful cîmpiei orb/
aburul pământului/roșu ca un abator/
înfige ghearele sodomizante
în gura cerului/uter (retro)vers

se rotesc idei ajunse la apogeu dispersând
frunze pacifiste
întunericul sapă un tunel (mai)
ateu
ploile diluează fluviul de galben al toamnei
setea eretică de (cata)clisme

strigătul cocorilor are formă de V/ victoria ceții în
spațiul citadin/ spiritul de melancolie
exorcizează statui instinctul lor gregar
de a (m)utila păduri
coșciuge ale versurilor sculptate din esențe și letargii

pe o frunză îngălbenită
toamna din mine așază viermi de mătase aurii