în peștera aceea monodeistă
lilieci sculptau iriși de piatră
întinzând aripile văduve de lumină
inima ta număra prăpăstii sterpe
se bâlbâia în adorații cinefile
așezată în semiobscuritatea mea imundă

scaunul șubrezit al vieții
ne scârțâie schizofrenic ego-ul
hai să urcăm everestul
eu cu lilieci în păr///tu din alt film nerulat
purtând în rucsac vama veche
un înot pe spate în jiu
trei ture cu motorul pe centură/axis mundi/
și diagrama sentimentelor cu mai multe
necunoscute

la cota 2000 să m-arunci în zăpadă
dezbrăcată de zeghe /vultur hoitar peste pradă/
să urci aruncând câte o amintire sașie
agățându-te de marginea cerului/ splendoare în iarbă/
când ajungi sus gol de mine/beat de ninsoare/
să-nfigi steagul iubirii fix în everestul atriei tale