Era o zi obișnuită. Totuși lumea fusese înștiințată
să se adune în fața unei anumite clădiri din oraș
acolo se va produce evenimentul anunțaseră
timp de o lună întreagă televiziunea radioul ziarele
nimeni nu știa în ce constă acesta
dar ce conta? uite se lasă cu
sarmale țuici fasole cu ciolan, gîndeau
înghițind în sec participanții. după o oră
au ajuns și oficialitățile: opoziția a strîns cordial
mîna puterii (pupături blitzuri) chiar dacă
se știa că reprezentanții primeia
își aduseseră – deh, obicei din copilărie -
prăștii în buzunare. pe ritmuri de fanfară
mai marele orașului a tăiat panglica
(aplauze). mulțimea aștepta zăpăcită
de mirosuri. au urmat discursurile
ne cerem scuze e tot ce putem oferi în condițiile
actuale de criză…promitem că pe viitor să
facem tot posibilul pentru îmbunătățirea…etc…etc
au trecut cîteva ore precis sarmalele se
sleiseră, fasolea cu ciolan se răcise, uff
bine că măcar țuica se păstrează
la final mai marele orașului deconspiră
esența mărețului eveniment: stimați concetățeni,
și-a pipăit el nodul cravatei, după îndelungi eforturi,
astăzi concetățeanului nostru, domnul sinucigaș,
i s-a repartizat multdorita fereastră
de la care să se arunce!
să-i fie de bine și îl poftim aici lîngă noi!
mulțimea a amuțit instantaneu poate și preparatele își
pierduseră gustul, cine știe?. rumoare.
de tribuna oficială nu se apropia nici dracu
domnule sinucigaș, se auzi o voce, sunteți
invitat să vă luați în primire…
zadarnic îl strigau din toate părțile:
tot așteptînd să i se aprobe cererea
bietul om murise de bătrînețe!