Ce înseamnă nume în fond? Nimic profund!
Poate un moft de-a s-etala cel care-l pune,
Sau un abis ce numai el ’l exploră gând,
Predestinând cumva speranțele... a fi bune.

Așa-a fost purtător și micul cățeluș, un boț
Cu pielea fină-i în culori maron-lucioase,
Pe trupul-i lung, valseozele-i în spate moț,
Le legănând apoi... în mersul după oase.

Plăpândul fin, cu labe mici, puțin aduse,
Cu ochii calzi de-un umed-luciu, negru-brun
Pe botul fin, prelung și urechile-n jos duse...
Era cât palma într-un decembrie, în Ajun.

Dormea adesea, dus cu tot cu sforăieli,
Pe un fotoliu, ce se pare, al lui era
Și ne încânta cu glas zglobiu, sau mârâieli,
Încântat tot... cum le scotea și nu știa.

A fost furat și l-am găsit, l-am luat acasă,
L-am și arvunit fără vreun ban, să stea la bloc,
Dar fără, lume-ar fi fost singură și ștearsă...
Căci ne-asista tot făceam și-n orice loc.

Un pic gelos, când se striga un alt de nume
-Al lui Bobiță, prieten bun, dulău de pază,
Sau la pisicii, ce-i dormeau ca duși din lume
Pe trupu-i cald- venea tot el... Pașa, de vază!

Nebun era să- ne însoțească oriunde-am merge,
Plângând amarnic pentru orice părăsire...
Până ce azi, în drumul scurt viața și-o șterge...
Cum n-ar fi fost... de o mașină, în depășire!

PS
O fi îndeajuns doar nouă luni... pentru omenire?

PPS...
Pupila-i văd și acum, din colțuri dintre pleoape,
Cu botu’ întins pe labe, părând a nemișcare
Și mă pierd lacrimi tot, în ochii lui de ape...
Călău ce n-am știut, să-l educ a fi mare...

Că lumea, ea-i o hâdă; de omoară, e doar eroare?!?
27.08.2013