Noaptea din mine evadează,
Se duce oriunde, în vremuri cu zile senine,
Mă strigă o lumină ivorie lăsată în urmă de ochii tăi
Undeva în colțul camerei noastre,
Pe sofaua cu flori însângerate...
Dimineața se trezește fără mine,
Eu încă sunt blocată într-un vis de dincolo,
Cafeaua rece-mi alunecă spre inima amară,
Străină, ursuză și cu gust de resentiment,
Plină de zațul sărutului de pe urmă...
Încă mă mai dor gătul, umerii, pielea
Cu care te-am iubit.

Noaptea din mine își ia zborul,
Se duce oriunde, în vremuri cu zile senine.