Iartă-mă inimă pentru ziua de azi
și pentru ziua de mâine
mi-e dor… și mă doare cumva
când nu te găsesc
în copilul din mine,
dar timpul va trece și eu
înțeleaptă
voi învăța să dezleg semne,
lumina se-așterne în sufletul meu
piatră de cremene.
La-ntrebări fără rost
n-am răspuns…
într-o vreme,când in nopți de arsiță
ne-ascundea luna
ți-am spus tot,chiar și-n plus
dar tu râdeai
erai tânără… nu mă credeai
acum înțelegi multe dar nu te predai
vrei să fii cum erai altădată
și mă dai în vileag
câteodată,
inimă dragă,nu te mai zbate nebună
e primăvară
ne-așteaptă omul din lună…