Privesc în gol,
Nepăsător,
Cum viața fin petrece
Cu mine
Și cu alții,
Cu dânsa
Dacă vrei,
Fără să bag de seamă
Că vremea care trece
La pieptul ei
Mă cheamă.
Și fi-voi legănat
De vise,
Uitat de toți,
Tocând mărunt
Nimicuri seci
Și compromise
ÃŽn timp ce soarta
Mă va trece
ÃŽn plan secund.
Vrerea mea
Umilă
Va slăbi
Iar vântul va-nceta să bată
În pânza de la pupă.
Mintea mea,
Hoțomana,
Mă va minți în draci,
Pe bunul meu renume
ÃŽl va lua de prost
Și,
Ca să nu fac parte
Din lumea cu săraci,
Mă va-mbraca în haine
False
Indiferent de cost.
Multe păcate îmi fac
Când țin cu dinții
Frâul
Dorințelor aprinse
De focul cel mai mare,
Zvârlindu-le
Temeinic
Cum se aruncă
Grâul
Pe-o miriște
Săracă
Și fără de valoare.