în somnul meu parfumat locuiesc ochi străini
și atingeri care nu-mi aparțin
sunt șarpe. pielea îmi crapă și cade, dar ei tot vin

„o să te salvez. o să fiu eu mâna care-ți apasă pieptul
o să vin în mintea ta cu un bisturiu. tai tot ce doare.
sparg ușile cu intrări zidite. biciuiesc hienele și corbii și orice zboară
amintindu-ți de un balansoar în care te-ai da de la etajul 8 spre pământ.”
așa îmi spun aceia care îmi mângâie părul
și degetele lor miros a tăciuni aprinși

dar tu
tu știi adevărul
sunt un far abandonat
în jur cadavrele amintirilor cu tine au început să putrezească
și să se scufunde.