gemea surprins în nepăsarea durerii
înghesuit de grele imagini scurse
prin crăpăturile visului
mucegăit de vechime
scuturat de frigurile dinților
scrâșnind
încleștați pe inima destinului
sfâșiată
tremurată în vântul gri uscat
ce aducea cu zâmbetul neputincios schimbarea
meritată

valuri luminoase cu prospețimea mărilor
mereu noi îi mângâiau malul vieții
albit deja din veșnicul mormânt
al tinereții

dar nu putu zâmbi și el

începuse să-i cadă dinții
prea devreme