Strofocarea* ta
Cea marea
E s-arăți
Independență
Față de cerescul
Care
Dă senzația
De-absență.
Uiți că bucuria
Mare,
De o ai,
Nu ți-o dă
Chiar Ieremia
Pe un card
Și,
Dacă nu-ți convine
Mia,
Tu să dai
Cu oiștea-n gard.
Dorința
Pote fi o treaptă
În mersul tău
Spre judecată,
Dar și plăcerea,
Când e coaptă,
E mai presus
De un păcat în șoaptă.


* A se strofoca - a depune eforturi uriașe.