JudeÈ› de vorbe-ntruna mi se-nlesni la Domnul
să-mi judece cuvântul instanța Lui majoră
și veacuri se făcură în biata lumii oră
ce-n om hălăduiește, alăturându-și somnul

e noapte peste viii ce moartea lor așteaptă
doar eu o lumânare jertfesc de dat la morți
m-ațin să-mi fie calea spre veșnicie dreaptă
și-n insomnia deasă deschid închise porți

dar la Județ se pare că n-am ieșit prea sfânt
sunt acuzat de vorbe ce stau oricând să piară
căci sunt la urma toată o apă și-un pământ
o gheară-mi e penița, hârtia-mi e o fiară

m-am împușcat de ciudă în tainica aripă
călcând divin consemnul și mâzgălind în pripă