Prin suflete lăsate în uitare,
De-un timp ce curge neîncetat,
Te pierzi privind departe-n zare,
La steaua care nu s-a arătat.

De-aștepți ca soarta să se-ndure,
La plânsa rugă-n stăruință,
Ai să rămâi cu lacrima pe buze,
Și-un dor ce trece-n neființă.

De ce mai cauți tu iubire,
Cârpind iluzii neîncetat,
Înfricoșat că soarele-ți apune,
Și drumul nu-ți rămâne necurmat?

În ochii- n care dăinuie candoarea,
În zâmbetul ce nu știe păcat,
ÃŽn vorba care aduce alinarea,
Spune-mi iubite, acolo ai căutat?

Pe umerii ce-ți razimi neputința,
Pe tâmplele ce nu le-ai alintat,
Pe palmele ce-ți făuresc dorința,
Un pumn de dragoste a stat.

De câte ori eu ți-am pășit pe urme,
Strângând dureri ce tu le-ai lepădat,
In pieptul meu pornit-au să răsune,
Sperând că-n rezonanță m-ai aflat.

Iubite nu lăsa să treacă ziua,
ÃŽn care-o dragoste mai am de dat,
Și lasă-mă să-ți lecuiesc orbirea,
Ce simțurile ți-a întunecat.