Zeii

Un grăunte de nimic
Se rotea mărunt pe loc,
Si deasupra cerul mic
Stârnea bulgăraș de foc.

Doi grăunți de mai-nimic
Dezveleau în valuri sfârcuri
Să hrăneasca un pitic
Ce-a scos capul din adâncuri.

Doi pitici pe catapulte
Dezbracau cerul de noapte,
Focuri răzbăteau prin multe
Pânze de lumini și soapte.

Si scăpați din incleștare
Piticuții prometei
Devorau lumini din soare
Si se transformau în zei.