stau în fața ecranului
în fața ecranului nu stă nimeni. doar straturi de alb.
sunt multe de spus. dar tocmai de aceea eu tac. nu mai pot să vorbesc.
nu mai vreau.

la muncă toți îmi zâmbesc. toți mă vor.
din spatele albului, zidului câteva mâini. se întind peste sârma ghimpată și prind.
nu am nimic, doar mă desfac. învăț părăsirea ca o pastilă plină de talc.
în fiecare zi câte-un gulp.

la pieptul tău era cald. la pieptul tău...
sunt tăiat, drămuit, nu are rost să mai mint.
din mine se construiesc ziduri. în cel mai bun caz pe pieptul meu cresc spitale.
și câteva afișe invitații la circ.

pumnii strânși. zâmbet pe buze. full speed.
albind.