mă scald în unda lină, curcubeie
din țara Nicăieri, divinizată
rugina e de vremuri cauzată
verdeața cea din mine să o beie.
de ochii tăi mi-e liniștea udată
deasupra noastră Cerul se încheie
aduc prinos în rugă de idee
de-un dumnezeu în sferă lăudată.
cuvânt tocmesc în straiul de mirare
da-n cetere nimicul nu se pierde,
o Pasăre ne suie pe cărare.
în amândoi ne este drumul verde
iar craiul Timp din greu nadir apare
în clipă ca în veac să ne dezmierde