verde de tine încă
șoaptele tale cu păsări în mine aruncă,
verdele poruncă

iubeam o mlădiță de zestre în lădiță
din lada gunoieră a cerului
cădeau la răstimpuri jumătăți de întristare
din ochii tăi creșteau de dor
aripi până la nor

și pe cât creșteau
zbor în ele aveau,
la urechea cealălaltă
mi te închipuiai în daltă

în trecăt,
pe spusa mea aveam lacăt