În pirostrii de moarte, în sferă floare-adâncă
o nemurire trece, în multul lumii spână
pe umbre reci de tină/ la Dumnezeu stăpână
și multul ne-ai dat, Doamne, eliberat nu încă

Și dezvelim cuvinte, demiurgiei întru
un curcubeu coboară, purtat în mine-n flori
dau pielea deoparte/ să văd ce-i înăuntru,
purtat în sânge reavăn/ m-apucă dulci fiori

În toate cele patru/ zăririle am ars
și fără de știință/ mi-e lespedea de zacăt
chiar unda de Lumină/ pe seară sună fals
dar pun un drug la ușă, pe soarta mea un lacăt

În plapuma ruginii/ eu pieptul mi-l înfig
și din de taină locuri/ la Dumnezeu te strig