Frâng o dorință rugă până o fac să geamă,
Și-o lacrimă se naște pe chipul tău de rang,
Grăbește-te iubito, cu mâna prinsă-n coamă,
În șaua unui fulger, cu corpul de mustang.

Chemarea-albastră arde și bântuie-n savană,
Copitele bat cerul, al nimănui stăpân,
Iubita mea femeie pe boltă amazoană,
Mă-năbușește huma cu lanțul ei păgân.

Eu paladinul nopții, încoronat de-cer
Eram stăpânul vorbei pe coarde de vioară,
Scriam cu foc poeme pe pagine de fier,
Cinstind a ta iubire cu chipul de fecioară.

Dar prinsă de furie o Lună-n somn geloasă,
M-a răstignit pe-o groapă crescută în pământ,
Și peste mine-n piatră mi-a ridicat o casă,
Pe-o cruce de fereastră îmi bate cerul sfânt.

De multe vieți lumina e goana ta eternă,
Te simt că ești aproape, eu notele-ți citesc,
E plin de grijă grajdul cu jarul de lucernă,
Pe tine-a mea iubire cu versuri te hrănesc