Văd oameni torturați
De existență
Sau
De-un pumn
De mărunțiș,
Școală nu au
Și nici experiență,
Dar au în vorbă
Cuvinte cu tăiș.
Trăiesc doar clipa,
În efemer
Se-ascund,
Acceptă o sclavie,
Neobservând că asta
Îi duce tot la fund.
Cu nasul în beție
Și zâmbetul
Pe buze,
Prostia și comodul
Sunt veșnicile
Scuze.
Cuvinte blestemate
Îi invadează-ncet
În exprimarea
Plată
Încât nu mai zăresc
Decât stilul
,,Ce-o fi”,
Cu-aromă de blazare
În fire
Implementată.