sunt cam obosit acum
norii îmi stau grei
deasupra ca turbanul
peste umeri precum crucea

casc în slow motion franchement
sunt o simplă creatură aburind
în mintea prădătorilor flămânzi
înghit dumicați cu gem și ceai

după veacuri de teroare nici frica
nu a mai avut glas să îmi strige s!o!s!
doar dragostea nu mai știe cum să tacă
doar eu repet un surd epocal somnoros