-luna-i făcută din oasele noastre-
îi spunea vrăjitoarea
în timp ce zăpada
se zvârcolea sub tălpile lui
la genunchii firelor de iarbă
ca o insomniacă

casele se prindeau într-o horă nebună
și-n mijlocul ei
era el
și-alerga înainte
și -luna-i făcută din oasele noastre-i spunea vrăjitoarea
jupuindu-i spatele

și cerul cu pământul
se aruncau în el
ca într-o rană adâncă-n care
se aruncă și el și prinde în zbor
buze zgâriate din care aude
-luna-i făcută din oasele noastre-
și pielea îi e smulsă cu totul

afară se înserează

se cațără pe munte
și inima își pune ștreangul de gât în pieptul lui.
sus
în vârf
îl aștepta vrăjitoarea și
dintr-o lovitură
îi rupe toată carnea

și
luna
ieșea din nori