așadar, avem
după-amiaza cu vreme instabilă. cafeaua răcită între timp.
telefonul amânat. vizita de rutină undeva.
un chip în formă de litere,
litera-sentiment căutându-și habitatul în
intimitatea unor pierde-vară frumoși
reținându-și trecerea pentru ceva mult mai important...
câteva secunde să ne acomodăm în
spațiul îngust atât de bizar de nu-știu-cum al celuilalt
avem
un punct de vedere. original. anonim.
al zilei de azi. al ieri-ului. a „ceva” încă nenăscut...
avem
țipătul când ne doare și vrem
ca El să ne audă. să stea în același compartiment cu noi
la aceeași masă
împărtășind marile noastre nimicuri. micile eternități,
bucuriile obsesiile morțile și resuscitările.
avem
renunțarea. mâinile pierdute în pământ
ca niște cârtițe răstignite de propriul întuneric
avem
o iubire nescrisă încă
resentimente updatate. upgradabile.
trunchiurile date la o parte ca niște obloane
să se reverse cerul peste
tristețile consternate ale îngerilor căzuți.
avem
urmele în care
ne proiectăm destinele. să ajungem până la stația următoare:
nu știm care va fi aceea
nici ce ne va rezerva,
medalia de aur gratitudinea un loc în lojă
judecata de apoi
fiasco-ul întâlnirii cu Dumnezeu
curioși și labili ne înjunghiem orice așteptare
lăsăm sa vină și să treacă toate de la sine
târziu
nerăbdarea abrutizează somnul păsării
rănile încep să ne semene atât de mult
sau poate noi suntem întruparea lor
ducem în spate spitale deznădejde prea mult alb
ochii solitari ai incertitudinii
și totuși
avem un „deci” cu care la o adică se poate continua
chiar începe